YvonnePopescu's Blog

stare floral.legumicola.x.

thx for the crown

leave a comment »

As i still remember

Hurricanes, i fell

This will stay forever

A bullet in my DNA

 

Message from the past

Feelings from ahead

Everything s a vortex

Everything s ahead

 

Roses on my bed

Thorns inside my head

My heart is a cage

My soul wants to escape

 

Make no mistakes

There is no wrong

Love is just a word

But what i feel is … ah

 

Funny how you thought

You will put me down

You have no idea

Now i wear a crown!

 

 

Written by yvonnepopescu

July 7, 2018 at 9:01 am

Posted in Uncategorized

Tu, haos divin.

leave a comment »

Vreau sa ma saruti
cu buzele tale carnoase,
sa ma privesti pe mine
cu ochii tai verzi si
sa uit sa respir.
Sa ma transpiri
sub pielea ta, sa ma gadili
cu parul tau in carlionti umezi
si cu degetele tale
sa ma strangi tare in maini.
dar te rog sa nu ma omori.
sau ai facut o deja?
Nici nu stiu.
Stiu doar ca te vreau asa cum esti.
Haos divin cu chip de om.

Dar te am doar in visele mele
si nu mai pot.
Nu mai pot sa trag de tine,
sa trag de mine sa respir.
nu mai am aer, nu mai pot asa. Renunt.
Nu mai pot sa mi joc in picioare sufletul.
De parca tot ce simt n ar mai conta candva.
De parca o sa mai intalnesc pe altcineva pt care voi simti ce simt pt tine.
De parca as mai putea spera..

Ca pot sa fiu eu soare pt mine
in locul tau.

te rog pune ma la
punct.

ti am spus ca nu am incredere in tine cand de fapt nu aveam incredere in mine.

Written by yvonnepopescu

June 7, 2018 at 8:51 pm

Posted in Uncategorized

colder.

leave a comment »

what s the only way to fight the cold?
become colder then it is.

i can bearly understand your coldness and i can feel it had always been there except i was so hot i didn t notice. i can bearly feel myself on the top of the thoughts i refuse to think. i can t understand me and less i feel interested in understanding others. except i do. i can understand anybody except of me. it s a hard thing to do, you know?

understand you re nothing, just like anybody else.

and so i refuse to understand me, i definitely refuse to understand why i m just like anybody else… but i m so sure you never were and and never will be just like another.

not for me. not in this life. it s strange how we changed. i remember you sleeping. you looked so calm and warm… an in a second there were screams all over me, you telling me this mistake was never to repeat again. i was so afraid of losing you that i didn t realised you were never really mine. it was her. it was always her… in the songs you played, in the pretty words you used to say… it was her. and i feel pranked. i feel so fucking pranked. i feel little, just another human being …

ok. go back to your damaged world. i have mine too to look over.

il noce di benevento

what s the only way to fight the cold?
become colder then it is.

Written by yvonnepopescu

February 2, 2018 at 8:48 pm

Posted in Uncategorized

patologia coroanei

leave a comment »

Greu e capul ce poarta coroana.
Greu si inalt, nu-l pleci niciodata pentru ca,
de acolo de sus, ti-e frica
sa nu cumva sa nu-l mai poti duce,
la loc.
Greu mi-e capul de cand port povara
unei coroane pe care n-o port,
o privesc si ma intreb
oare cine-a faurit,
o coroana aspra
totusi atat de frumoasa
din solzi de rechin si pene de nor.
Grea mi-e ziua de cand port onoarea
unei obsesii pentru coroana
capului frumos
cu ochi verzi si zambet larg.

Da jos coroana de astre. Si uite!
aici pe pamant, noi oamenii, sucim capete
dupa capete .Incoronate.
Greu mi-e capul de cand port coroana
Unei obsesii pentru coroana
Capului frumos.

https://alucidnation.bandcamp.com/track/a-melancholic

Written by yvonnepopescu

August 25, 2015 at 7:55 am

big boy

leave a comment »

si cand pleca seara
cam in fiecare seara iesea
pe coridor alunecam
pe mizeria lasata de el
alunecam tot mereu
o lasam acolo
voiam sa si-o adune singur
odata si-odata
odata si-odata sa stearga el pe jos
porcaria aia
sa-l oblig sa se lase-n genunchi
sa o linga
nenorocita aia de mizerie
sosul ala carnal de fructe care incepea sa fermenteze
sa-l bat
asta voiam
sa nu mai scuipe mereu totul pe jos si sa nu
mai lase toate alea sa cada pe joi sa nu-i mai fie totuna
cine
e cu el
are sa inlature mizeria mea din lume
pana la urma o sa o stearga careva
si
daca o sa ma abtin destul timp sa o fac
daca am rabdare sa puta destul timp
lipaia cu picioarele goale prin terci
cand venea
dimineata in zori
si crezi ca nu simt mirosul
crezi ca nu simt
crezi ca simt doar cum miroase pielea ta de fruct
crezi ca nu stiu ce faci
cu talpile alea lipicioare
lenjeria de pat
mirosea a fructe dulci
mirosea tot mereu
big boy

Written by yvonnepopescu

November 11, 2011 at 12:56 pm

Posted in Uncategorized

tacut si superb ca un copac

leave a comment »

iata ce lupta cu mine, iata ce era implacabil impotriva mea : aspectul comun al lucrurilor.
cum de nu le vazusem pana atunci? privisem tot timpul intr-acolo de cand am ajuns.
pentru a-mi verifica apritia lor, m-am uitat o clipa in alta parte si apoi am revenit la ele.
erau acolo, la locul lor, imobile, mari si rosii.
cum de nu le vazusem atata timp?
incepeam sa ma indoiesc de certitudinea mea de copac.
aparusera acolo, acolo unde nu erau cu o clipa mai inainte.
vederea mea era oare intotdeauna clara?
poate ca in corpul meu mai ramasesera urme de neputinta si de intuneric care circulau prin noua mea luminozitate ca niste nori pe un cer stralucitor, acoperindu-mi vederea cand treceau prin santul chiasmatic, asa cum norii pe cer acopera deodata soarele si cufunda in umbra o parte din peisaj.
erau totusi acolo.
m-am repezit spre ele si nu au disparut.
si toata problema se rezuma acum la a ma intoarce si a ma aseza din nou pe scaun.
si mai departe ce trebuie sa fac? ce trebuie sa spun?
spre unde fug?

Written by yvonnepopescu

September 7, 2011 at 7:33 pm

nuferi si noroi.

with 2 comments

cateodata ma gandesc la mine, si imi vine sa plang.
alteori imi vine sa rad.
ma uit la viata mea si ma intreb ce gluma mai e si asta.
o gluma fara fir.
de fapt, viata mea e o mare absenta.
mi-e frica de orice, mi-e frica de tot, de oameni, de fapte, de sentimente, de lucruri marunte, de lucrurile simple pe care imi place sa le vad complicate, de prea multa responsabilitate, de lipsa totala de resposabilitati, mi-e frica de soare si in acelasi timp mi-e frica de noapte, mi-e frica sa mananc si in acelasi timp mi-e frica sa nu mi se faca foame, mi-e frica sa dorm si in acelasi timp mi-e frica sa ma trezesc la realitate, mi-e frica sa simt si in acelasi timp mi-e frica tare ca intr-o zi nu o sa mai simt nimic, mi-e frica de gandurile mele si in acelasi timp mi-e frica sa nu mai gandesc, si mi-e frica sa ma las sa gandesc liber, pentru ca mi-e frica de mine.
mi-e frica de mine in cel mai groaznic mod.
ca de un taur la rodeo sau ca de un caine care ma alearga noaptea pe o strada pustie.
mi-e asa de frica sa ma uit in mine, incat refuz constant sa fac asta , astfel incat toata viata mea a devenit o absenta. o tensiune in asteptare. un gol imens sub presiune. un balon de sapun. o picatura de ulei.
nu accept prezente si asta face din mine un monstru uman. am renuntat de mult la sentimente si la ideea in sine de a simti. si e atat de trist. pentru ca azi mi s-a facut dor sa mi se faca dor.
a-ti fi dor…
ce lucru minunat. numai oamenilor minunati le poate fi dor cu adevarat. eu nu sunt unul din aceia.
as vrea sa fiu minunata. as vrea sa-mi fie dor si sa nu-mi mai fie frica. as vrea sa fiu sincera cu mine.
singurele mele momente de sinceritate sunt uneori – la 12 noaptea, ascunsa prin vreo camera, incercand sa imi fac ordine in niste ganduri vagi, fumand poate prea mult.
ce gol imens e in rest. intr-o zi o sa pierd.
de fapt , am inceput deja sa pierd…
sentimente, oameni, emotii…

viata mea e pe o stanca. am sa ma arunc

Written by yvonnepopescu

July 1, 2011 at 8:42 pm

viabilitate neconditionata

with 2 comments

si toate-mi vorbesc de ceea ce mi-era cel mai frica : intoarcerea la mine
sunetele unor sentimente refulate adanc, urla din-nauntrul meu, ca niste coruri de voci ale unor fetusi nenascuti.
imi amintesc acum toate momentele alea :
eu, intr-o bluza prea larga si cu o tigara prea scurta;
eu, cu ruj rosu si zambet larg;
eu, in locuri si cu oameni necunoscuti;
eu si prea multe ganduri concentrice;
eu si ceea ce trebuia sa fie fericirea;
imi amintesc de “eu” si de ceea ce trebuia sa fie un “mine”

imi vine sa plang, sa rad, sa ma dau cu capul de pereti, sa mi se faca pielea de gaina si apoi sa ma intreb :
oare cand am fost eu?

Am 20. si nu pot face nimic cu asta.

Written by yvonnepopescu

January 29, 2011 at 8:43 pm

Solargate – She Left

leave a comment »

1. Vladimir Sajko – Pesnja Vostochnogo Vetra
2. Bliss – A Chapter in History (Main Theme Piano Version)
3. Bliss – They Made History (Main Title)
4. John O’Challaghan feat. Audrey Gallagher – Big Sky (Acoustic version)
5. Martian – To You
6. Loona – Hijo De La Luna
7. Andy Blueman – Riding Through The Morning Mist
8. Arto Kumanto – Nearly The Perfect Moment
9. Sunless – The Secret
10. Luigi Rubino – Nostalgie
11. Bliss – How Would You Like To Remembered?
12. Bill Douglas – Emerald Dawn
13. The Daydream – Tears
14. Keiko Matsui – Gentle Sands (Solo Piano)

Written by yvonnepopescu

August 31, 2010 at 12:54 pm

a thousand pieces

leave a comment »

ma patrundeam de ceea ce urma sa-mi fie smuls.
de ceea ce detineam intr-un mod atat de precar incat pierderea lui e o fatalitate.
Cavalerul cu Crin.

Written by yvonnepopescu

August 31, 2010 at 12:45 am